stateam deja de jumatate de ora in noapte pe bucata aia de beton cand am auzit o apa curgand. am crezut initial ca puterea mea de autosugestie a depasit limitele ordinare apoi ca timpul s-a pliat deasupra mea si printr-o gaura de vierme a venit un sunet mai vechi. apoi in urmatoarele treisprezece saisprezecimi de secunda mi-am rotit ochii si am vazut capacul unei canalizari ale carei maruntaie se faceau vinovate. asa la lumina lunii si prin iarba proaspata capacul canalizarii nu parea deloc ca ar ascunde ceva murdar. tot stand acolo fara sa ma gandesc la nimic, cu sunetul ala pe fundal, am avut deodata senzatia ca bunul mers al lumii este asigurat de scurgerea constanta a dejectiilor si apelor menajere prin tuburile subterane. ar fi reconfortant daca am putea avea certitudinea ca ceva din universul nostru limitat o sa ramana mereu la fel si ca orice-ar fi acel ceva o sa faca lucrurile sa mearga inainte. tu mi-ai dat o palma si mi-ai zis ca nimic si nimeni nu intervine in vietile noastre, problemele trebuie sa ni le rezolvam singuri. si daca as sta aici asteptand pana maine tot nu s-ar intampla nimic, oricat as impinge lucrurile in ideea de a crea situatii exceptionale tot la fel o sa ramana si cu aceleasi probleme o sa trebuiasca sa ma confrunt.
respiram aerul ala de primavara si ma uitam la mugurii umflati ai copacilor si viata mi se parea frumoasa. mi se parea frumoasa asa cum ti se pare frumos un vas de croaziera care trece pe dunare si tu il admiri si iti inchipui toate locurile unde a fost si unde se duce, idilele si sampania de la bord, dar tu stai pe mal si iti doresti sa faci si tu parte din echipaj.
da, da, kundera, viata e in alta parte si pentru mine ... sunt de acord. eu stau pe o bucata de beton si astept sa mi se intample viata si caut sa inteleg ceva si ma agat de scursurile din canalizare, compun un puzzle fara sens. i want in! i want in!
daca un post de-asta ar putea fi asemanat cu un organism ar trebui sa aiba coloana vertebrala, cap si coada. ce fac eu acum e un fel de ameoba trista fara directie. daca m-as pricepe la spiritism l-as contacta pe tata darwin sa-l intreb ce a trebui sa faca amoeba ca sa capete coloana vertebrala. da am senzatia ca a fost un proces dificil si ma tot intreb daca la un moment dat o sa gasesc puterea sa ma adun si mai exact ce proces interior sau exterior si ce numar exact de palme ar putea declansa asta.
mi s-a facut frig si am plecat sus.
No comments:
Post a Comment