morrison like

Well, I've been down so Goddamn long
That it looks like up to me
Well, I've been down so very damn long
That it looks like up to me
Yeah, why don't one you people
C'mon and set me free

I said, warden, warden, warden
Won't ya break your lock and key
Yeah, come along here, mister
C'mon and let the poor boy be

Baby, baby, baby
Won't you get down on your knees

C'mon little darlin'
C'mon and give your love to me, oh yeah
Well, I've been down so Goddamn long
That it looks like up to me
Well, I've been down so very damn long
That it looks like up to me

good advice

stateam deja de jumatate de ora in noapte pe bucata aia de beton cand am auzit o apa curgand. am crezut initial ca puterea mea de autosugestie a depasit limitele ordinare apoi ca timpul s-a pliat deasupra mea si printr-o gaura de vierme a venit un sunet mai vechi. apoi in urmatoarele treisprezece saisprezecimi de secunda mi-am rotit ochii si am vazut capacul unei canalizari ale carei maruntaie se faceau vinovate. asa la lumina lunii si prin iarba proaspata capacul canalizarii nu parea deloc ca ar ascunde ceva murdar. tot stand acolo fara sa ma gandesc la nimic, cu sunetul ala pe fundal, am avut deodata senzatia ca bunul mers al lumii este asigurat de scurgerea constanta a dejectiilor si apelor menajere prin tuburile subterane. ar fi reconfortant daca am putea avea certitudinea ca ceva din universul nostru limitat o sa ramana mereu la fel si ca orice-ar fi acel ceva o sa faca lucrurile sa mearga inainte. tu mi-ai dat o palma si mi-ai zis ca nimic si nimeni nu intervine in vietile noastre, problemele trebuie sa ni le rezolvam singuri. si daca as sta aici asteptand pana maine tot nu s-ar intampla nimic, oricat as impinge lucrurile in ideea de a crea situatii exceptionale tot la fel o sa ramana si cu aceleasi probleme o sa trebuiasca sa ma confrunt.

respiram aerul ala de primavara si ma uitam la mugurii umflati ai copacilor si viata mi se parea frumoasa. mi se parea frumoasa asa cum ti se pare frumos un vas de croaziera care trece pe dunare si tu il admiri si iti inchipui toate locurile unde a fost si unde se duce, idilele si sampania de la bord, dar tu stai pe mal si iti doresti sa faci si tu parte din echipaj.

da, da, kundera, viata e in alta parte si pentru mine ... sunt de acord. eu stau pe o bucata de beton si astept sa mi se intample viata si caut sa inteleg ceva si ma agat de scursurile din canalizare, compun un puzzle fara sens. i want in! i want in!

daca un post de-asta ar putea fi asemanat cu un organism ar trebui sa aiba coloana vertebrala, cap si coada. ce fac eu acum e un fel de ameoba trista fara directie. daca m-as pricepe la spiritism l-as contacta pe tata darwin sa-l intreb ce a trebui sa faca amoeba ca sa capete coloana vertebrala. da am senzatia ca a fost un proces dificil si ma tot intreb daca la un moment dat o sa gasesc puterea sa ma adun si mai exact ce proces interior sau exterior si ce numar exact de palme ar putea declansa asta.

mi s-a facut frig si am plecat sus.

au but du monde

acum cateva saptamani am petrecut cateva zile la braila, pan la ora 13:30 program cu publicul cu functionarii publici, dupa - singura in apartamentul de 4 camere goale. am inspectat iar toate dulapurile sa vad ce prostii au mai ramas pe acolo, am mai inventariat ce carti sa iau cu mine la bucuresti...da cam atata. nu locuieste nimeni acolo, nu e nici cablu nici net nici o urma de realitate contemporana - e ca un voiaj in timp sa ma duc la braila. mi-am lipit plictisita fruntea de geam si mi-am pus mainile pe calorifer si am vazut trecand un autobuz. asta inseamna ca nu era trecut de 11... credeam ca e mult mai tarziu. casa aia goala era mai plina ca niciodata. au inceput sa imi arda mainile si m-am dus in bucatarie sa imi pun niste ceai. am facut distanta asta din 3 salturi pt ca imi e frica de intuneric si ma grabeam sa aprind lumina. apoi m-am trantit pe pat si m-am gandit cu cati am facut dragoste in patul ala. am incercat sa imi amintesc detalii cu fiecare da nu prea mi-a iesit pt ca eram cam obosita. m-am mai plimbat o data prin toate camerele.

au trecut patru ani si rochiile alea au ramas la tine. tu nu ai fost niciodata la braila desi am planuit asta de 1000 de ori. in cate seri nu ti-am povestit despre dunare si despre camera mea si tu voiai sa le vezi pe toate pentru ca voiai sa ma stii pe mine mai bine. acolo pe terasa caminului iti vorbeam de pictura lui miro si de kawabata dar tu treceai prin una din perioadele tale de led zep si nu puteai sa asimilezi altceva. eu vorbeam pentru ca nu stiam ce sa fac altceva. tu fumai tigarile pana la capat si aprindeai una de la alta pentru ca nu aveai bricheta. toate gandurile noastre nespuse si toate zambetele stangace au ramas intr-o cutiuta pictata frumos suspendata undeva in timp. tu voiai una cu flori albastre, mie imi placea mai mult una care-l copia pe klimt, da am cazut de acord la asta cu dungi de toate culorile. am zambit. te-ai fi gandit ca o sa o deschid odata si o sa ma faca sa zambesc intr-o noapte goala ca asta? ... n-am terminat ce-am inceput dar nu mai conteaza acum...

esti si tu una din fantomele simpatice care si-au gasit loc in conserva aia nelocuita.

fat frumos din lacrima

*

azi am gasit o aripa de albina in polen. eu mananc polen de cateva zile...l-am gasit la plafar, era ieftin.



*

professional procrastinator

Cand am ridicat cana din care mai devreme bausem compot am vazut ca mai era o cireasa, desi eram sigura ca le mancasem pe toate. Aveam senzatia ca tocmai ce aparuse acolo. Am analizat usor acest aspect si am mancat-o apoi cu dubla satisfactie.

Daca am fi fost intr-un roman de Murakami acest mic incident ar fi fost doar aparent insignifiant. Mi-am amintit ca mai pronuntasem fraza asta odata, adresandu-ma lui Thierry, referitor la pisica lui care in ultima vreme dormea cam mult. El mi-a raspuns simplu, ca de obicei, ca asta nu prea are nici un sens. Eu m-am dus sa mestec in spaghete si m-am gandit oare cum poate Thierry sa fie asa de cerebral si calm si cum tot ce spune el pare mereu atat de firesc. Thierry nu admite posibilitatea ca pietrele ar putea sa vorbeasca si sa trimita mesaje ascunse, nici ca oile ar fi ceva mai mult decat niste oi. Thierry e inginer si nu are inima intr-un borcan pe birou, ii plac chitarile si chitaristii, gateste si nu vorbeste niciodata despre el. Ii place in schimb sa asculte, dar ti-o reteaza foarte elegant, de nici nu simti, atunci cand considera ca ai intrecut vreuna din masurile pe care el a reusit sa si le stabileasca si in confortul carora isi duce existenta echilibrata. Nu isi bate prea mult capul cu probleme neimportante, face un lucru atunci cand trebuie facut si nu se lasa sa ajunga in situatii limita. Sau poate ca nici o situatie nu pare disperata atunci cand o mediaza el. Lui Thierry nu i-ar placea sa vorbim toate astea si m-ar intreba de unde stiu eu sigur. Dar Thierry, desi nu te stiu de multa vreme, sunt sigura, sigura, ca tu nu ai fi fost atat de incantat sa gaseti o cireasa in cana din care tocmai bausei compot si credeai ca le-ai terminat pe toate.

Dar eu m-am agatzat de ea pentru ca operatiunea asta ma ajuta sa aman cu macar 3,57 secunde realitatea, proiectele, toate fricile, banii, spalatul rufelor si mailurile nesuferite pe care trebuia sa le scriu. da ... eram la o cireasa distanta de toate astea.

run like hell

*


this is for all the weak people in the audience...
Stephane se ascunde de lume si asteapta ca aceasta sa o descopere. Stephane nu vrea sa creasca mare. Stephane s-a temut mereu sa nu omita ceva si acum a ajuns sa gandeasca prea mult la orice...




*

any colour you like

the long and winding road

Am un stil aiurea de-a face lucrurile. Angie ar spune ca e ca si cum ma scarpin cu mana stanga la urechea dreapta, dar in felul meu haotic, care pe mine ma surprinde de fiecare data, cumva lucrurile se aseaza pana la urma. 'Fii serioasa, fata!'... Da, da' crezi ca eu stiu ce vreau?

In ziua aia din martie stateam la birou si imi inghetau picioarele de la aerul rece care venea pe sub usa de la bucatarie. Tu stateai trantita pe pat si citeai chestii pe laptop intr-o pozitie ciudata de care nu imi permiteam sa rad pentru ca stiam ca te enervezi usor din orice. Viata cu tine pana la momentul ala inca era ca o ruleta ruseasca - nu te invatasem pe de rost, nu stiam cand o sa razi sau cand o sa te ridici sa pleci. Dar de cateva zile capatasem mai multa siguranta si pluteam pe setimentul ala de 'bine'. Mai devreme mancasem cartofi prajiti cu ochiuri pe care ca de obicei ii preparasei tu singura fara sa ma lasi sa ma ating macar cu un deget de tot procesul de gatit. Chestie care imi convenea in sinea mea pentru ca ma facea sa ma simt rasfatata. Am mancat cartofii si ochiurile in timp ce tu imi povesteai povesti de la camera de garda si eu studiam paleta larga de nuante pe care lumina trecand prin parul tau o purta de la rosu inchis la portocaliu. Eu nu intelegeam prea bine ceea ce imi ziceai si continuam sa privesc zambind suvitele rosii care se miscau pe pielea alba in timp ce vorbeai. Stiam ca a doua zi trebuia in sfarsit sa infrunt realitatea si sa ma apuc de proiectele alea pe care le tot amanasem dar noaptea aia era a mea, plina de posibilitati si de vise. Voiam sa simt cum timpul se dilata si impingeam cu putere in spatele mintii mele acea bucata de constiinta care voia sa calculeze cate ore mai erau pana dimineata. Ritmul unui blues vechi ma facea sa simt ca lucrurile sunt in ordine si noaptea asta ar putea continua asa o vesnicie. Imi povestisei ca cea mai fericita perioada din viata ta a fost cand locuiai numai cu mama ta pe o straduta din Braila. As fi vrut sa te vad cand erai mica. Probabil ca aveai niste poze de-atunci dar imi placea mai mult sa mi te inchipui. Habar nu aveam cum ai fost tu si prin ce insiruire de circumstante am ajuns sa cunosc magia dulce ce salasluieste la incheietura mainii tale stangi, la fel cum nu stiam si nu puteam sa explic mare parte din faptele si evenimentele care alcatuiau existenta mea de douazeci si ceva de ani, dar stiam ca era martie si macar asta trebuia sa insemne ceva. Sa insemne o schimbare, in rau sau in bine, ce conta, dar macar ca lucrurile o sa se miste. si la capatul a 643 de procese simple fara o implicatie evidenta eu aveam sa ma gasesc probabil in acelasi loc. 'Fii serioasa, fata!' ... Da, da' crezi ca eu stiu de ce?

Inainte eram mai sigura pe mine si mai sarcastica si citeam mai mult. Acum am mai multi prieteni, mananc aiurea si te iubesc pe tine. Care e ipotenuza in triunghiul asta? Si cine zice ca urechii drepte nu ii place mai mult sa fie scarpinata de mana stanga?